In umbra ideilor

Intotdeauna am crezut in lucruri naive precum dreptul de a-ti exprima opinia, de a picta sirul gandurilor tale sau de a te opune serbarilor campenesti de paine si circ. Inca din liceu eram pornit de a infiinta un sindicat al elevilor. Asta imi doream, in timp ce altii adoptau strategia mai taci bai din gura, lasam de la noi, trecem clasa si gata. Asta mi-am dorit la facultate, cand boboc fiind, primele 3 lucruri care ma pasionau erau: unde e cantina, unde e biblioteca publica si cand se fac inscrierile in Liga Studentilor(ordinea poate fi sau nu aleatorie ). Mereu a vibrat ceva ciudat in mine. Nu m-am simtit bine daca nu m-am aflat intr-un permanent duel pentru atingerea unor tinte cu iz de imposibil. Imposibila era misiunea dintr-o zi cu ninsoare abundenta de noiembrie a anului 2003. Atunci, 15 mii de studenti din Iasi au iesit in strada.Economistii mei si toti cuzistii in general, polistii, cei de la Arte, de la Medicina si de la Agronomie. A fost ziua in care nicio diferenta nu a mai contat. Au fost cateva ore greu de cuprins in simple cuvinte. Iesisera oamenii la balcoane. Aplaudau si eu aveam impresia ca formam cu totii oastea lui Mihai Viteazul intrand victorioasa in Alba-Iulia. Pe margine, o batrana murmura avand lacrimi in ochi: Au iesit studentii in strada…Poate acum se va schimba ceva…. Noi protestam pentru camine mai bune, pentru mancare mai buna(si mai multa ) in cantine, pentru burse decente si pentru reduceri mai mari in calatoriile cu acceleratul si rapidul.